Există puține date despre începuturile învăţământului din Ţinutul Secuiesc . Pe lângă parohiile localităţilor probabil au funcţionat şcoli, dar avem foarte puţine date scrise. Primul document scris despre Corund se datează din 1333, în analele papale se notează numele de „Kurnud”- „Item Petrus sacerdos de Kurnud solvit II. banales”,-„Preotul Petru din Corund a plătit doi banali”(conform cercetărilor lui Tófalvi Zoltán) În acest moment nu se poate vorbi despre o școală autonomă, elevii au învățat în clădirea parohială. Primele date scrise despre școala din Corund datează din 9 martie 1696. Acestea au fost găsite de directorul József György în toamna anului 1994 în arhivele Bisericii unitariene din Inlăceni, cu ajutorul clericilor unitarieni László Farkas din Corund și Lajos Dancs din Inlăceni. Din acest document aflăm că la această dată Almási Dániel era primul profesor a școlii, care a funcționat pe lângă parohia unitariană. De la începutul secolului al XVIII-lea, există mai multe documente referitoare la existența școlii din Corund.

Primele date despre școala romano-catolică sunt din 1716 din vremea profesorului Altarjai Tamási Gergely (1716-1730). Profesorul unitarienilor era Almási Dániel. În această perioadă, și chiar în secolul următor, anul școlar a început cu ziua Sfântului Martin (11 noiembrie) și a ținut până la ziua Sfântului Gheorghe (24 aprilie).

Profesorul a fost ales de Sf. Mihail (29 septembrie) sau în ziua de Sf. Gheorghe (24 aprilie) pentru o perioadă de doi sau trei ani. Școala era întreținută de săteni și era subordonată preotului.

În timpul contrareformei, după multe procese, unitarienii au pierdut biserica și școala, pe care la data de 21 martie 1720 au predat-o catolicilor, având permisiunea de a o folosi periodic. Este posibil că această școală este clădirea din piatră aflată la intarea de nord a bisericii romano-catolice actuale. În 1762 unitarienii redeschid școala. Sătenii își asumă responsabilitatea materială și din secolul al VIII-lea, asigură și locuință pentru profesor. Acesta nu se ocupa doar de educația elevilor, era notar și dascăl, putea să și cunune, înlocuind preotul. Mulți dintre profesori au plecat din cauza condițiilor grele. La polul celălalt îi putem aminti pe dascălii Péterffi Márton și Szakács Istvánt care au predat la Corund 32, respectiv 42 de ani.

Din cauza sărăciei din acea perioadă, frecvența la școală era redusă, aproximativ 30% din elevi mergeau la școală. Cu ocazia vizitațiilor, preotul și dascălul erau mustrați din această cauză. Copii își ajutau părinții la muncile agricole, aveau grijă de animale.

După sinodul unitarian ținut la Corund la data de 22-28 august 1841, s-a luat hotărârea înființării inspectoratului școlar, construirea de școli noi, amendarea părinților care nu își lasă copii la școală, învățământ coeducat, înființarea comisiilor, redactarea manualelor. S-a votat cuantumul contribuției materiale. Foarte importantă este decizia despre introducerea predării în limba maternă maghiară începând cu anul școlar 1841-1842. La acest sinod au participat oameni de prestigiu precum Brassai Sámuel și Kriza János. Predarea pe clase nu era posibilă, un dascăl preda într-o singură încăpere la 50-100 de elevi. În 1871 s-a construit clădirea veche a școlii, cu două săli de clasă. Aici învățau 115 băieți și 97 fete. Dascălii sunt Kerezsi Lajos și László Gergely. Din 1898 și Ambrus Dániel. La începutul secolului al XX-lea se extinde clădirea școlii, cu mai multe săli de clasă și mai mulți elevi. În anul școlar 1903-1904 sunt doi dascăli și 90 elevi. În anul școlar 1913-1914 sunt 4 dascăli și 282 de elevi. (Arhivele școlii, Dosar nr.2 Actul 26.) Din 1924 se generalizează școala statală. În perioada interbelică rețeaua școlară se dezvoltă, se generalizează învățământul de șase clase. Din anii `30 conform ordinului Ministerului educației române, educația s-a desfășurat în limba română. Dascălii repartizați în Corund nu cunoșteau limba maghiară.

Al Doilea Război Mondial a adus schimbări și în învățământ. Sărăcia, orfanitatea erau greutăți insuportabile pentru copii și părinți. Din 1848 reforma învățământului a adus schimbări privind situația materială și asigurarea profesorilor care să predea la clasă. Din anul 1950 jumătate din cei care au terminat clasa a IV-a continuă să învețe. Din 1964 se dezvoltă învățământul de 8 clase. Din anul 1962 funcționează liceul din Corund. În timpul funcționării sale de 10 ani, 147 de elevi au dobândit Certificatul de bacalaureat. Dintre aceștia 50% au urmat facultăți, devenind medici, ingineri, tehnicieni. Din 1970 până în 1989 institutul a fucționat ca școală de 10 clase. Schimbările după 1989 au favorizat școala din Corund. Din toamna anului 1990 , după 19 ani, a reînceput învățământul liceal, profil uman și matematică-informatică. Conform nevoilor locale, din anul școlar 1999-2000 s-a schimbat profilul școlii în Turism-alimentație publică. La Liceul Tehnologic, pe lângă certificatul de bacalaureat se poate obține certificatul de tehnician la profilul ales. În paralel funcționează și învățământul profesional, după 8 clase, doi ani Școala de ucenici, în meseriile deficiente în zonă. În 1990 reîncepe funcționarea internatului și a cantinei școlare pentru elevii veniți din alte localități. De asemenea există ateliere de specialitate pentru ucenici.

În biblioteca Liceului Tehnologic Corund se găsesc 20000 de volume. Pe lângă manuale există numeroase volume de literatură și tratate științifice. Citind documentele despre comună și despre școală, ne întâlnim cu numele foștilor elevi ai școlii ca: Molnos Tamás secretar guvernamental, Lőrincz Márton campionul olimpic din 1936 de la München, Lőrincz Lajos coreograf, pictorul și poetul Páll Lajos, Molnos Lajos poet-politician-redactor, Ambrus Lajos poet-scriitor-redactor, Venczel Árpád sculptor, Tófalvi Zoltán istoriograf-scriitor-reporter sau Bíró Zoltán sociograf, Majla Sándor poet-redactor, Simó Márton scriitor.

La școala din Corund au predat profesori remarcabili: Bíró Domokos, Bartha József, Benczédi Sándor sculptor, Kedei Zoltán pictor, Nagy Jenő, Czegő Zoltán, Szombat Zoltán, Beder Tibor, Bölöni Domokos, Ambrus Lajos și alții.